FOTO O mică parte din istoria şvabilor bănăţeni, păstrată într-un muzeu inedit dintr-o localitate din Banat

Peste 2.000 de obiecte vechi, luate din casele germanilor care au emigrat după Revoluţie, au fost colecţionate într-o veche casă şvăbească din Şandra, transformată într-un veritabil punct de atracţie turistică.

Schwabenhaus (în traducere „Casa şvăbească”) se află în comuna Şandra, la 34 kilometri de Timişoara, la 32 kilometri de graniţa cu Serbia şi 36 kilometri de graniţa cu Ungaria.

Şandra a fost unul din satele întemeiate de harnicii colonişti germani-numiţi generic şvabi. Sau şvabii dunăreni. Anul de naştere al satului este 1833, sub numele de Sándorháza sau Alexanderhaus.

Făcând însă un arc peste timp, în anii comunismului, şvabii au început să plece pe rând în Germania. Au mai rămas însă destui până după Revoluţie, dar nici ei nu şi-au văzut viitorul în România, ca atare plecările au continuat.

Au lăsat în urma lor istoria, cultura, casele, gospodăriile şi obiecte de toate felurile; de la ceasuri vechi de perete, dulapuri, mobilier, tablouri, aparate radio, gramofoane, maşini de cusut, maşini de scris, sfeşnice, cântare, obiecte de bucătărie, obiecte folosite în agricultură, instrumente muzicale şi multe altele.

Toate acestea au fost strânse Eugen Ciorîcă, un avocat din Timişoara care în anul 2004 a decis să cumpere casa celui mai bogat şvab din Şandra, Albert Francisc.

Acesta a amenajat o pensiune agroturistică de toate frumuseţea, care păstrează rânduiala specifică germanilor şi atmosfera unei gospodării şvăbeşti. Astazi, pensiunea este o locaţie deosebită în peisajul turistic românesc.


 
„După Revoluţie, când nemţii au început să plece, soţul meu a început să cumpere de la ei obiecte vechi. El era pasionat de ele. Fiind avocat, a avut numeroase legături cu cei care urmau să plece, aşa a fost mai uşor. Sunt foarte multe instrumente muzicale, zeci de trompete, viori, clarinete şi tromboane. Sunt şi multe radioru vechi şi patefoane. Avem şi un pian, care a fost luat de la cineva din Lovrin. Sunt peste 2.000 de piese, iar toate obiectele sunt asigurate. Recepţia găzduieşte aproape o sută de ceasuri vechi”, spune Luminiţa Iancovici, manager la Schwabenhaus.

Casa care i-a aparţinut lui Albert Francisc a fost cândva şi sediu IAS. A fost nevoie de multă muncă pentru ca locul să arate ca astăzi. „Au fost trei clădiri, printre care şi grajdul de cai. Ne-a luat doi ani să facem aceste transformări. Ideea a fost a noastră, am aplicat aici cam ce am văzut noi în Europa. Important era să se păstreze ca şi casă şvăbească, să rămână ceva în memoria acelor oameni”, a mai spus Luminţa Iancovici.

Pa Pensiunea Schwabenhaus se găteşte şi după reţete culese dintr-o carte de bucate din 1909.

Satul Şandra a luat fiinţă în anul 1833 sub denumirea de Alexandria sau Sàndorhàza, după numele episcopului Alexandru de Zagreb care era proprietarul terenurilor din această zonă. Episcopul a semnat un contract prin care permitea celor 140 de familii de colonişti germani provenite din localităţile învecinate să se aşeze pe teritoriul lui şi să înfiinţeze localitatea care avea să-i poarte numele.

În 1880, la Şandra au trăit 1819 germani, în timp ce în 1992, numărul lor a scăzut la 84. Acum mai sunt doar o mână de şvabi în localitate.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *